Despre teoria nimicului...

   Hey...zori de zi se revarsa asupra a ceea ce eu fac...de un ceas incoace...ma gandesc a scrie..dar oare ce???...cuvinte fara sens, asternute parca fara noima???....nu...nu pot... si parca tot vreau a concepe ceva..ceva deosebit...special pentru fiecare dintre noi..dar ce poate fi asa de special pentru noi toti??...momentul in care ne-am nascut??...primul sarut...prima atingere a unei raze de soare??...greu de decis... chiar si pentru genii...sau poate ei ar alege universul in care traim toti...dar nu e suficient..asta ar insemna doar partea materiala si cea spirituala???...cui i-am lasa-o???....extraterestrilor???..:)))....nu...trebuie sa fie ceva care sa cuprinda tot....cum nu se poate??...ba da...chiar daca e ceva de domeniul fantasticului...chiar daca trebuie sa ne punem toata imaginatia la bataie pentru a scoate o idee formidabila...dar cat de greu poate fi???...eu incep sa-i las frau liber imaginatie mele...vreau sa vad cat de sus se poate ridica...ca doar am asteptari mari de la ea...la cat am hranit-o...cu sentimente, emotii, zambete, atingeri, cuvinte blande...acum ea e cea care imi dicteaza ce sa scriu...sper ca nu prea mult...sau cine stie??...doar ea...zici ca e ceva total necunoscut...stai asa ca am o intrebare??...cum poate ca ceva care imi aprtine sa fie ceva necunoscut mie??...poi daca e personal??...deci detin si eu ceva pe toata viata
 (asta daca nu decide sa ma paraseasca) si se decide sa nu mi se prezinte...sa mi se confeseze...ciudat...si cum pot avea eu incredere in ea??....ca doar nu e Dumnezeu??...si totusi, atat eu cat si tu ne lasam prada acestei imaginatii...  

sursa imagine