Pe cararea cea umbrita
De multi pomi si iarba mica;
Ma asteapta pe o banca,
Un batran cu barba alba.
Cand ma vede-mi sare-n cale,
Se aseaza inapoi
Si cu glasul tot vioi,
Ma intreaba ce mai fac,
Dar raspunsul l-a mirat.
Cu privirea lui blajina
Si cu pielea atat de fina
Ma priveste nencetat
Si-mi raspunde prin oftat.
Dupa aceea-mi povesteste
Cat de tare isi doreste
Ca sa spuna tuturor:
Ce-i iubirea pentru-n om!
0 comentarii:
Post a Comment